„Dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa Lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stâlpul şi temelia adevărului. Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă”
(1 Timotei 3:15-16)
Apostolul atenţiona pe Timotei, ucenicul său, la un anume fel de purtare în casa Lui Dumnezeu, ce nu este doar o clădire ci este „Biserica Dumnezeului celui viu,” Biserică ce nu este doar „adevărată” ci ea însăşi este „stâlpul şi temelia adevărului”.
Realizând profunzimea celor enunţate, Timotei avea să fie motivat la
o purtare corespunzătoare acestor exigenţe. Astfel i se destăinuie „marea taină a evlaviei” cuprinsă în vieţuirea în trup a Domnului Isus.
Taina evlaviei este prezentată în cele două dimensiuni, imposibil a fi
despărţite una de cealaltă:
– dimensiunea exterioară, văzută de oameni;
– dimensiunea interioară, nevăzută de oameni.
DIMENSIUNEA EXTERIOARĂ A EVLAVIEI
„Cel ce a fost arătat în trup” este descris în epistola către Filipeni 2:7-8, astfel:
„…a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
La înfăţişare a fost găsit ca un om…”
Aspectul său fizic nu avea nimic din slava lumii.
Exteriorizat în acest chip umil, El le vorbea însă oamenilor, uimindu-i prin învăţătura Lui:
„căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau
cărturarii lor” (Matei 7:28-29.)
Oamenii văzând în Domnul Isus un simplu om, se întrebau:
„De unde are El puterea, înţelepciunea şi autoritatea Sa?”
„De unde harul cuvintelor Sale?”, „De unde capacitatea de a face minuni nemaivăzute şi nemaiauzite pînă atunci?”.
Înşişi cărturarii, marii preoţi, bătrânii norodului, L-au întrebat
uimiţi: „cu ce putere faci lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” (Matei 21:23-24) asistând la curăţirea îndrăzneaţă a templului, la vindecările şi respectiv osanalele copilaşilor prezenţi acolo.
(Matei 21:12-15).
După potolirea furtunii de pe mare (Matei 8:23-26), oamenii se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”
Revenit în patria Sa, cei din sinagogă se mirau si ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?” ei cunoscându-I prea bine părinţii, fraţii şi surorile…
„Atunci de unde are El toate lucrurile acestea” (Matei 13:54-56).
PERDEAUA DINLĂUNTRU – TRUPUL DOMNULUI ISUS HRISTOS (Evrei 10:20b)
Perdeaua dinlăuntrul templului din Ierusalim, miniatură a perdelei dinlăuntrul „Cortului acela mai mare si desăvârşit care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta (Evrei 9:11b) aflat în cer (Evrei 9.24), deci acele două perdele erau simbolizate prin trupul Domnului Isus, care, în momentul morţii a provocat ruperea celei din Ierusalim (Matei 27:51 etc) deschizându-ne concomitent şi nouă accesul liber în Locul preasfânt din Cortul ceresc (Evrei 10:19-20), drumul în acest loc nefiind încă deschis cîtă vreme sta în picioare cortul dintâi (Evrei 9:8).
Trupul Său, precum o perdea, acoperea de ochii oamenilor ceea ce se petrecea „dincolo de ea” adică în interior, în Duhul Său.
La strigătul final de pe cruce, „s-a rupt perdeaua”.
Singurul muritor căruia i-a fost dat să vadă ce fusese „dincolo de
perdea” a fost sutaşul roman care a mărturisit, exclamând:
„Cu adevărat, Omul acesta a fost neprihănit!” (neprihănit în Duhul).
DIMENSIUNEA INTERIOARĂ A EVLAVIEI
Aşadar: „de unde harul cuvintelor, de unde puterea, autoritatea, înţelepciunea, gingăşia ori îndrăzneala (la nevoie) ce i-a uimit pe cei din jur?”
Răspuns: „De dincolo de perdea”.
Acolo a fost dovedit neprihănit în Duhul,
a fost văzut de îngeri şi, drept urmare:
a fost propovăduit printre neamuri,
a fost crezut în lume,
a fost înălţat în slavă.
A FOST DOVEDIT NEPRIHĂNIT ÎN DUHUL
Domnul Isus ca om, fusese ţinta atacurilor vrăjmaşului, îndreptată
înspre interior, prin tot felul de uneltiri rafinate, ispite de tot felul,
(Evrei 2:18; 4:15) încercând să-I întineze Duhul. Sesizând acestea şi fidel scopului final al misiunii Sale, Domnul Isus luptă şi obţine victorii absolute asupra acestor atacuri demonice, prin relaţia perfectă cu Tatăl Ceresc:
„El este Acela care în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte („moarte” ce ar fi survenit dacă ar fi fost învins) şi fiind ascultat (deci izbăvit) din pricina EVLAVIEI Lui…
(Evrei 5:7)
Astfel am înţeles procesul prin care Domnul Isus a fost dovedit neprihănit în Duhul. Astfel: „a fost făcut de Dumnezeu, pentru noi… NEPRIHĂNIRE (conform DEX al limbii române, cuvântul „neprihănit” înseamnă: „fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat”).
A fost văzut de îngeri
Duhul Său în care obţinuse aceste biruinţe, fusese (îndeaproape ) urmărit, văzut, admirat de îngeri în menţinerea perfectei Sale neprihăniri, dobândind vrednicia de a fi, şi
A fost propovăduit printre neamuri
Datorită vredniciei astfel dobândite, propovăduirea Sa printre neamuri a avut o mare credibilitate, respectiv:
A fost crezut în lume
Şi datorită tuturor acestor motive,
A fost înălţat în slavă.
Taina evlaviei trăită de urmaşii fideli Domnului Isus
Apostolul Pavel, ce descoperise această taină, tânărului Timotei, experimentase profunzimea ei, conştient că tot ce se petrecea în duhul lui ascuns de ochii oamenilor, fusese văzut de îngeri.
El specifică efesenilor:
„…pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a Lui Dumnezeu” (Efeseni 3:10), atât de felurită, cât de felurite sunt ispitele şi/sau încercările prin care ne este dat să trecem (…prin felurite încercări: 1 Petru 1:6c). Victoria asupra acestora, face vizibilă „lumilor bune de sus,” nespus de felurita înţelepciune a lui Dumnezeu.
Pentru fiecare fel de ispită sau încercare, înţelepciunea divină se manifestă în mod specific, producând admiraţia „lumii cereşti”.
Doar astfel apostolul Pavel dobândise isprăvnicia harului Lui
Dumnezeu (Efeseni 3:2)…
„Da, mie care sunt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta, să vestesc neamurilor bogăţiile nepătrunse ale Lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor, care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile (Efeseni 3:8-9)
Iată-l deci pe Pavel învrednicit în neprihănirea duhului,
propovăduitor printre neamuri, conştient că lumile cereşti cunoscuseră manifestările felurite ale înţelepciunii sale divine.
Desigur, adunările creştine înfiinţate prin propovăduirea sa,
stăteau dovadă credibilităţii propovăduirii sale, (a fost crezut în lume) după care avea să urmeze înălţarea sa în slavă şi răsplătirea apostolului (2 Timotei 4:8)
Urmând pilda Domnului Isus şi mai apoi a apostolui Pavel ce i-a
destăinuit taina evlaviei, Timotei avea să realizeze că trupul lui, ca o perdea, acoperea de ochii oamenilor acea dimensiune interioară a evlaviei în care se duceau lupte, se cîştigau izbânzi permanente asupra ispitelor şi încercărilor la care fusese supus şi că purtarea sa în casa lui Dumnezeu, în Biserica Dumnezeului celui viu şi în cadrul „Stâlpului şi temeliei adevărului” în care era integrat, nu putea fi alta decât cea a Celui ce, întâi a trăit marea taină a Evlaviei.
După exemplul strălucit al Domnului Isus, după cel al apostolului, al tânărului Timotei şi al urmaşilor lor sinceri, suntem şi noi solicitaţi să dovedim aceeaşi calitate a evlaviei. Din păcate, multe interpretări denaturate ale pasajelor biblice
specifice, au condus la anularea dimensiunii exterioare a evlaviei, rezumându-se doar la cea interioară, dimensiune imposibil de verificat. Evlavia astfel proclamată, „ştirbită pe jumătate”, devine utopie câtă vreme la exterior este prezentat chipul veacului acestuia (Romani 12:2), chipul lumii (1 Ioan 2:15-17), atât în îmbrăcăminte, coafuri şi bijuterii cât şi în limbaje presărate cu jargoane, cu intonaţii specific lumeşti, glume nepotrivite, gesturi şi atitudini total necuviincioase pentru creştini.
La acest aflux de influenţe păgâne, conducătorii bisericilor, fie că au considerat drept „legi” măsuri menite să menţină partea exterioară a evlaviei la standardele duhului Sfintei Scripturi, renunţând la a le mai enunţa, fie că au cedat prea lesne la exigenţele curăţiei, sub presiunea adepţilor acestor influenţe lumeşti. Ne aflăm in faţa unei realităţi triste, aparent imposibil de a mai fi readuse la normalitatea evlaviei hristice.
Aşa putem înţelege durerea cu care pastorul american Albert Martin încearcă „schimbarea macazului” înspre Calea îngustă, dreaptă şi urcătoare spre Cer, pentru biserica pe care o păstoreşte, dar şi pentru toţi cei care, iată, îl pot audia şi viziona în materialul de mai jos (subtitrarea este realizată în limba română).
Cu cele mai curate intenţii
Petrică Pleşa 12 ianuarie 2011
Ce bine că mai există oameni care să spună adevărul în faţă cu privire la îmbrăcămintea femeii şi la modul cum gândesc bărbaţii!!!!!!!!!!
Bineînţeles că şi unii băieţi şi bărbaţi trebuie să fie atenţi cum se îmbracă și cum stau!
Gabi, acest semnal de alarmă este tras deopotrivă şi pentru partea bărbătească.
„Doamne, adu lumina Ta, tuturor celor reticenţi la aceste adevăruri subliniate cu multă seriozitate şi de pastorul Albert Martin!” Amin.
Aveţi MARE DREPTATE, frate! Domnul să vă binecuvânteze să puteți spune ADEVĂRUL pe față. E nevoie!
Mirella, mă bucur la rândul meu că mai există copii adevăraţi ai lui Dumnezeu care sunt pe recepţie la (şi cu) adevărurile veşnice, divine. În ce mă priveşte, doresc să rămân toată viaţa statornic în a propovădui Adevărul, pentru a putea zice împreună cu Apostolul Pavel:
„De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.”
(Faptele apostolilor 20:26)
Am gasit prin indurarea Domnului acest site despre taina evlaviei. Cautam ceva despre rugaciune. Dupa ce am ascultat si citit, mi-am dat seama ca am descoperit ceva de mare importanta. Am ramas foarte uimit ca inca exista credinciosi atat de profunzi care au ochi sa vada, care au curaj sa spuna lucrurilor pe nume, care desi intra in profunzimea lucrurilor, o fac cu atata delicatete incat numai o reavointa s-ar putea opune acestui spirit ce indeamna cu bunatate si gingasie la pocainta si traire a vietii conform Cuvantului lui Dumnezeu. Daca tineretul Bisericii neoprotestante de azi ar citi si ar asculta site-ul acesta, cred ca ar avea loc o adevarata revolutie spirituala.
Doresc ca Cel prea Inalt sa-l rasplateasca si sa-l binecuvinteze pe fratele Petrica Plesa si sa priveasca cu bucurie spre rasplatirea care ii sta in fata!
Frate Vasile Moisiuc,
Mi-ai provocat o reală încurajare în apogeul încă actual al respingerii de care am avut parte în urmă cu mai bine de doi ani, (acea „reavoinţă” subliniată în comentariu) din pricina acestor adevăruri. Observ că Dumnezeu mă foloseşte pe această cale pentru cei receptivi la astfel de abordări. Mi-ar place să ne cunoaştem, măcar pe calea internetului, pentru încurajare reciprocă.
Domnul să binecuvânteze pe fratele Vasile Moisiuc şi pe toţi cei dragi ai săi! Amin!
Frate Petrică Pleşa, mi-ar plăcea să vă scriu puţin dar pe adresa d-voastră, doar dacă îmi lăsaţi o adresă. Îmi pare rău că nu am reuşit să vă scriu până acuma deoarece nu am avut acces la net de aproximativ 2 săptămâni şi eram foarte ocupat cu lucrul.
Poți să mă contactezi prin FORMULARUL DE CONTACT prin care vom putea să clarificăm ÎN PRIVAT niște detalii.
Mulțumesc pentru înţelegere.
Al tău, neînsemnat… Petrică.