Suntem în ziua în care lumea creştină sărbătoreşte unicul şi măreţul eveniment „Întruparea Dumnezeirii”.
Smerenia este caracteristica ce împodobeşte evenimentul naşterii Domnului nostru Isus Cristos. Iată câteva dovezi:
– El se naşte dintr-o fecioară, dintr-o fecioară smerită (Luca 1:48)
– El se naşte într-o cetate considerată cea mai neînsemnată din ţinutul Iudeii (Mat.2:5-6; Mica 5:2)
– El se naşte în cel mai umil loc pe care pământul I L-a oferit, fiind culcat într-o iesle. (Luca 7:12-16)
– Cel astfel născut, se recomandă mai apoi ca fiind: „smerit cu inima” (Matei 11:29)
– Cei născuţi din Cel astfel născut, au un caracter identic cu al Celui ce i-a născut: smeriţi cu inima. În acest sens, apostolul îi îndeamnă pe toţi urmaşii Celui smerit cu inima: „Să aveţi în voi gândul care era şi în Cristos Isus: El, măcar că avea chipul Lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” (Filipeni 2:5-6) parcurgând şapte etape ale smereniei, până la moarte şi încă moarte de cruce (rezervată îndeosebi criminalilor). Astfel:
1. S-a dezbrăcat pe Sine însuşi;
2. A luat un chip de rob;
3. S-a făcut asemenea oamenilor (în ce priveşte structura interioară, umană)
4. La înfăţişare a fost găsit ca un om (aspectul uman exterior)
5. S-a smerit (diferit de orice om)
6. S-a făcut ascultător până la moarte (sfârşitul oricărui om)
7. Şi încă moarte de cruce, o pedeapsă inumană. (Filipeni 2:7-8)
Urmarea: „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca în Numele Lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava Lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domnul.”
(Filipeni 2:9-11)
Aşadar: smerenie şi glorie.
După cum smerenia este inversul mândriei, Cel smerit este inversul lui Lucifer, în inima căruia s-a sălăşluit pentru întâia dată mândria, unul dintre cele mai mari păcate (Ps. 19:13)
Prin contrast cu Cel ce „n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu”, Lucifer aspira la egalitate cu Cel Prea Înalt, plănuindu-şi cinci etape de înălţare, zicând în inima lui:
1 …mă voi sui în cer……
2 …îmi voi ridica scaunul de domnie …
3 …voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor…
4 …mă voi sui pe vârful norilor
5 …voi fi ca Cel Prea Înalt (Isaia 14:13-14)
Urmarea: „Dar ai fost aruncat în locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului (Isaia 14:15)
Aşadar: mândrie şi cădere în abis.
Ar fi normal ca amintirea naşterii Celui smerit şi care ne-a invitat să-L urmăm în smerenie, să aibă loc într-o ambianţă de smerenie pentru ca în final să-L întâmpinăm respectuos corespunzător caracterului Său smerit.
Trist este că acest eveniment este sărbătorit în zilele noastre, în ambianţa luciferică a mândriei, din care Sărbătoritul lipseşte.
„Cine are urechi să audă” – pentru că e puternic audibil
„Cine are ochi, să vadă” – pentru că este prea evident
Numai că azi funcţionează o anumită ideologie, care are menirea de a astupa urechile şi de-a acoperi ochii celor mai mulţi. Această ideologie afirmă că o atitudine evlavioasă, smerită, exteriorizată, înseamnă de fapt mascarea mândriei din inimile celor ce pun accentul pe exterior, denumind-o mândrie „sfântă” a creştinilor făţarnici. Se proclamă astfel aşa-zisa „smerenie” a inimii, niciodată sesizată de cei din jur, facilizându-se asemănarea evidentă cu chipul veacului acestuia, uneori chiar depăşindu-l, de teama mândriei „sfinte” atribuită creştinilor extremişti… fanatici.
De asemenea, se justifică ideea conform căreia mândria şi respectiv smerenia inimii nu constau în ceea ce izbeşte ochiul, conform 1 Samuel 16:7
„Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă” (text răstălmăcit tendenţios).
Te rog, răspunde-ţi celor ce urmează:
– cum pot fi diferenţiaţi cei smeriţi după etalonul smereniei inimii Domnului Isus, de cei mândri în inimile lor, după etalonul luciferic?
– cum arată cineva împodobit cu smerenie? (1 Petru 5:5)
– cum arată cineva împodobit cu mândrie? (1 Petru 3:3)
Răspunsurile ţi se vor înscrie într-una dintre cele două componente ale cugetării mele: „smerenie şi glorie sau mândrie şi cădere”.
„Să prăznuim dar praznicul, nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimile curăţiei şi adevărului.”
(1 Cor. 5:8)
25 Decembrie 2010
Să ne ajute Domnul să rămânem smeriți!
AMIN! Fii binecuvântată, scumpa mea fetiţă! 🙂
Cu ajutorul Domnului, vom reuşi să ne smerim, draga mea surioară! 🙂