„Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (adică Faţa lui Dumnezeu); „căci”, a zis el, „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi am rămas cu viaţă”…”
(Geneza 32:30)
PENIEL este numele cel mai potrivit ales de Iacov pentru a denumi locul în care, luptându-se cu un om şi fiind învingător în prima fază, este înfrânt categoric de acesta în faza a doua prin lovitura decisivă primită în coapsă, lovitură ce i-a pricinuit şchiopătarea. În final, el realizase că nu se luptase cu un om ci chiar cu Dumnezeu, declarând: „am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi am scăpat cu viaţă”. Iacov a pus locului aceluia numele „Peniel” (Faţa Lui Dumnezeu) vezi Geneza 32:30
Adevăratul „Peniel” este total diferit de ceea ce unii se încumetă să denumească locuri, biserici, societăţi, acţiuni creştine, fără nici o tangenţă cu realitatea istorico-biblică a acestui nume.
Am trăit ceva asemănător cu ceea ce a trăit Iacov, în seara zilei de 30 Decembrie 2003 în casa mea. Primisem o lovitură dură în natura mea când, prin intermediul unui om, Dumnezeu m-a smerit. El s-a luptat cu mine şi m-a înfrânt. Am simţit imediat şi efectiv prezenţa Sa în întreaga mea fiinţă. Această realitate mi-a inspirat poezia „Peniel – Faţa lui Dumnezeu”, pe care o prezint în cele ce urmează.
Dumnezeu să-ţi ofere un astfel de loc pentru a gusta şi apoi a continua să rămâi, delectându-te întreaga viaţă la „Peniel”- „Faţa Lui Dumnezeu”, numele cel mai potrivit pentru acel loc.
PENIEL – FAŢA LUI DUMNEZEU
Geneza 32:21-32
Trimise Iacov toată avuţia
Considerată de-un real folos Ca să-şi recâştige omenia… Pleca spre casă cu-ntreagă simbria
Agonisită-n muncile de jos.
Rămase singur… Se-auzea Iabocul;
În vadu-i apa clipocea-n susur
Şi noaptea neagră ce cuprinse locul
Îl îngrozea, necunoscând sorocul…
În zori nu presimţea un bun augur.
Deodată un necunoscut, în preajmă-i,
În plină noapte, pe neaşteptat
Începe-o luptă şi îi dă o pleaznă
Ce-l doborâ, dar el întinde-o gleznă
Şi cade şi acela peste cap…
Şi Iacov nu slăbeşte-n lupta cruntă
Spre zori devine chiar învingător
Iar cel necunoscut cu haina ruptă (?)
Lăsându-se cu-ntreaga fiinţă-nfrântă…
Lovi pe Iacov dur într-un picior.
Şi îi sclinteşte coapsa chiar în vână…
Străinul dă să plece până-n zori,
Dar Iacov, biruit de-o sfântă mână,
Îl roagă pe străin să mai rămână
Solicitându-i binecuvântări.
„Cum te numeşti?”, întreabă-atunci străinul
„Mă cheamă „Iacov”, zise ruşinat;
„Am înşelat pân’ mi-am format căminul
Şi fug acum, când mi-am făcut şi „plinul“…
Dar cum te cheamă? Tu eşti minunat !“
Şi iată, tocmai dincoace de zare,
Sub raze proaspete lucind pe cer,
Pe când străinu-i gata de plecare
Primeşte Iacov binecuvântare
Şi numele-I schimbat în „Israel“.
„Ah! L-am văzut pe Dumnezeu în faţă
Şi n-am murit! Sunt binecuvântat!
Îl am deplin pe Dumnezeu în viaţă:
Să-l pot iubi, chiar, pe Esau, mă-nvaţă
Şi plec voios, chiar dacă… şchiopătat.
* * *
Ca Iacov de-ai trăit durere cruntă
Prin suferinţe de neexplicat
Şi n-ai cedat deloc în marea-ţi luptă
Până când, brusc, puterea-ţi fu înfrântă :
Să ştii cu tine Domnul s-a luptat.
Ţi-a oferit şi binecuvântare
Şi numele ţi l-a schimbat tot El…
Poţi fi lovit de-acum fără cruţare,
Vei binecuvânta fără mustrare :
Tu locuieşti de-acum la… Peniel – Faţa lui Dumnezeu.
Petrică Pleşa – Mediaş 30 decembrie 2003
