„…Nu este aici, a înviat după cum zisese. Veniţi de vedeţi!”
(Matei 28:6)

Era spre seara zilei „Pregătirii”,
A pregătirii pentru sărbătoare.
Alt Paşte e pe firul amintirii
Despre miraculoasa Liberare…

Pe Golgota o cărăruie duce
Şi-un trist tablou stârneşte consternare:
Cei răstigniţi pe fiecare cruce
Stau neînsufleţiţi în atârnare…

Palatul lui Pilat guvernatorul,
E deranjat târziu, în fapt de seară,
Când Iosif, cel ce sfătuia Soborul,
Sosise, Trupul lui Isus să-L ceară.

Venit cândva chiar din Arimateea,
El pânze-avea-n fâşii de in subţire;
Dorea să-şi facă sfântă datoria
Simţind în suflet „clocot de iubire”.

Pilat chemase pe sutaş îndată
Şi, întrebându-l, iată se convinse,
Dar se miră de fapta-i vinovată:
Căci Osânditul prea curând murise…
*
Plecase-n grabă Iosif sus la cruce;
Femei îl însoţiră bunăoară…
Aloe, smirnă, Nicodim aduce
Şi Sfântul Trup în pânze-mbălsămară.

Acolo, tocmai în apropiere,
Fusese o grădină minunată…
Un vânt doar fredona prin adiere
O melodie încă necântată.

Şi în acordul cel de vânt, funebru,
În nou mormânt ce fu săpat în stâncă,
Se lasă întunericul cel negru
Şi-un Trup Preasfânt în groapa cea adâncă.

Apoi intrară-n ziua de odihnă…
O ceată de ostaşi păzea mormântul…
Întreg Ierusalim dormea în tihnă,
Se odihnea în pace tot pământul.

Deodată-n întunericul cel mare
Se-mprăştie vii raze de lumină,
Deşi nu răsărise încă soare:
Un înger, iată, fu văzut să vină.

Pământul se cutremurase-n grabă…
Străjeri se prăbuşiră-n agonie…
Smeritele femei vin să revadă
Pe Cel ce… nu credeau că o să-nvie.

Privesc uimite piatra răsturnată
Şi din mormânt el, îngerul, vorbeşte:
„De ce căutaţi sub lespedea de piatră
Pe Cel ce de-azi în veci de veci trăieşte?”

Femeile stau gata de plecare
La „fraţii” lor descumpăniţi de frică,
Dar, iată, că le face-ntâmpinare
Chiar El, Cel viu, chiar El să le trimită!

Spre-a se vesti la orişice făptură:
Hristos e viu! A înviat din moarte
Astăzi „a treia zi după Scriptură”:
Hristos e viu! E viu în realitate!

15 noiembrie 2007