Pe drumul care duce în urcuș
Înspre Ierusalim, cetatea sfântă,
Mergea călare pe un măgăruș,
Întâmpinat de omenire multă
Ce-I aşternea original covor
Din ramuri și veșminte-n sărbătoare …
De-odată din mulțimea de popor
Puternic se-auziră osanale:
„În veci să fie binecuvântat
Cel ce-n al Domnului Sfânt Nume, vine:
El este noul nostru Împărat
Şi-L adorăm precum I se cuvine!”
*
O, Doamne, intră-n inimioara mea
Ca altădată în cetatea sfântă
Și curățește-o spre-a-Ți putea cânta
Precum cântase omenirea multă:
„În veci să fie binecuvântat
Cel ce-n al Domnului Sfânt Nume vine!”
Tu-mi ești de azi al inimii-mpărat
Și mă închin precum Ți se cuvine …
Iar în cetatea veșnică, ce-o fi
În strălucirea slavei Tale sfinte,
Cu străzi de aur, ziduri străvezii,
Cu temeliile din pietre scumpe,
Cu porțile mărețe de cristal
Ce-s ridicate pentru Împăratul,
Cu El și eu ca un mărgăritar
Intra-voi, să-I admir pe veci „Palatul”.
12 septembrie 2007