NOAPTE DE „CRĂCIUN”
E noapte liniștită și ora e târzie,
Aproape-i miez de noapte și gânduri îmi adun.
Stau, char de e acasă și scumpa mea soție,
Stau, contemplând trecutul și vremea ce-o să vie,
Tăcut și singuratic, în noaptea de „Crăciun”.
(24 decembrie 1999, ora 23.00)
Cânta, slăvind pe Domnul, în sufletu-i, uimită,
Cu bucurie-n duhu-i, mărind pe Dumnezeu,
Căci înspre starea-i sfântă de „roabă” preasmerită
El s-a uitat și iată, de-acuma: „fericită”
I-or spune toți din juru-i, născând pe Fiul Său…
(Luca 1:46-50)
E noapte liniștită și ora e târzie,
E poate miez de noapte și gânduri își adun;
Stau lângă iesle: Iosif și scumpa lui soție,
Păstori cu straie simple, în gând cu-o melodie…
Să fie oare totul în grajdul lui „Crăciun”?!?
(Luca 2:15-20)
Curând sosise, iata, și ziua de închinare;
Părinții sfinți cu Pruncul în Templu-ntâmpinați
Când Simeon rostește o binecuvântare,
Apoi o prevestire ce-o umple de mirare:
Că sufletul de-o sabie-i va fi însângerat…
(Luca 2:27-35)
Privește lung: pe cruce-i stă Fiul prins în cuie
În suflet e o rană… În juru-I jubileu.
Aceasta-i fericirea ce vru atunci să spuie?!?
Din inimi iată gânduri: „E chiar așa sau nu e?!?”
… Și pleacă părăsindu-și plângând pe Fiul ei…
(Ioan 19:25-27)
E noapte liniștită și ora e târzie,
Trecut e miezul nopții și gânduri îmi apun
Dar chiar de e acasă și scumpa mea soție,
Am contemplat trecutul și… vremea ce-o să vie,
Tăcut și singuratic, în noaptea de „Crăciun”…
Petrică Pleșa – 25 decembrie 1999
MAGII
Înveșmântați cu orientale straie,
Își concentrau privirea, contemplând
Prin noaptea-naintată, cercetând
Al bolții cer brăzdat de o văpaie
A unei stele, una de acest fel,
Scria pe ea cu slove de lumină:
„Un împărat ce trebuia să vină
Născut este-n poporul Israel!”
Înmărmuriți de minunatul astru,
Minune unică în Univers
Ce calea lumina prin ani de mers,
Noapte și zi, lucind pe ceru-albastru,
Găsit-au magii Pruncul profețit
– Abia după ce-au părăsit palatul
Și plin de ură fuse împăratul –
Când steaua-ndată, iată s-a oprit
Deasupra casei unde era Pruncul.
De bucurie, ei nu au mai putut,
Intrând, ei visterii și-au desfăcut:
Cu aur însoțitu-și-au cuvântul
De închinare pentru „Împărat„,
Cu smirnă ce simboliza „Profetul”
Și „Mare Preot” cum scria poetul,
Tămâia lor, aceasta-a arătat…
O, Doamne, vrem ca-n viață pe pământ,
Oricine-n casa noastră va să intre,
Ca magii să Te vadă-n straie sfinte
De „preot„, de „profet” și-„mpărățind„.
Petrică Pleșa – 24 decembrie 1982
