Sunt cel de-al unsprezecelea din cei doisprezece fii născuţi în familia Elisabetei şi Mihail Pleşa, având harul să văd lumina zilei nu doar în casa părintească ci şi în mica, pe atunci, Adunare Creştină după Evanghelie din oraş.
Din pruncie am fost binecuvântat, precum „Timotei” odinioară „să cunosc Sfintele Scripturi, care au putut să-mi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus (2 Timotei 3:16)
Am răspuns chemării divine încă din copilărie. În tinereţea-mi „prelungită”, apoi prin anii căsniciei până în prezent, mi s-a dat harul de a fi vrednic de crezare (1 Corinteni 7:25) cu precădere în lucrarea încărcată de responsabilitate, cu cei mici în cadrul şcolilor duminicale de copii, cu tineretul prin etapele specifice vârstei dar şi pentru zidirea spirituală a credincioşilor din ţară, conform darului de învăţător recunoscut de frăţietate, fiind folositor însă şi celor nemântuiţi prin servicii de evanghelizări.
Am fost acceptat ca membru în Sfatul Frăţesc Local sub cenzura strictă a Securităţii de atunci. Toate acestea în condiţiile vitrege ale comunismului, aplicîndu-mi-se constant o persecuţie, aş zice eu „de catifea”, dar „PERSECUŢIE”. Cunoscut fiind acest fapt, în 3 ianuarie 1990 am fost ales în Sfatul Frăţesc pe Ţară, acceptând responsabilităţile încredinţate aici, până în urmă cu circa 9 ani cînd determinat de factori majori am fost nevoit să mă retrag, rămânând doar în Sfatul Zonal şi cel local.
Din 3 ianuarie 2009 sunt retras din orice formă de sfat frăţesc, activând în cadrul Cultului Creştin după Evanghelie doar ca propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu conform darului spiritual primit.
Mi-am continuat lucrarea pentru Cauza Divină cu aceeaşi abnegaţie, fidel crezului Creştin după Evanghelie, crez supus în mod rafinat atacurilor specifice etapei istorice creştine pe care o traversăm, luptându-mă în detrimentul sănătăţii pe acest front deosebit de riscant.
La naşterea primului nostru copil (februarie 1978) i-am oferit lui şi mămicii lui, o binecuvântare versificată, continuând de atunci şi până în prezent să scriu versuri, o parte dintre ele, fiind cuprinse în volumul de poezie creştină „Din tainele iubirii” (4 noiembrie 2008), după lansarea celor două ediţii ale lucrării „Prietenie, dragoste şi căsătorie prin credinţă” dedicate tineretului creştin din România.
Sper ca în curând să apară volumul doi de poezie creştină precum şi lucrarea „Cunoaşterea procesului de ispitire, cunoscând structura omului: duh, suflet, trup”, destinat celor interesaţi de o viaţă de biruinţă şi maturizare spirituală, lucrare ce se află în derulare.
Mi-aş permite să prezint versificat realitatea care ne-a întâmpinat la cea de-a treizecişipatra aniversare a căsătoriei noastre, dat fiind faptul că din acest an, copiii noştri locuiesc şi muncesc peste hotare:
DA, MI SE PARE CHIAR O VEŞNICIE
Copilăria mea preafericită
O văd precum văd stele-n depărtare:
Din cele mici… pe cea mai mititică
Zâmbindu-mi palid şi tremurătoare
Şi-aşa cum stelele par veşnicite,
Mi se păru şi mie-o veşnicie
Scurgându-se încet, pe nesimţite
Prea fericita mea copilărie
Ce se-mpleti în pale-roze, fire
Prin farmec dar şi tulburi simţăminte
Cu raţiuni, cu mare fantezie:
Trăiri până atunci nemaitrăite.
Dar transformate-n binecuvântare
Prin tinereţea mea cea prelungită
Primind victorii supranaturale,
Părându-mi şi ea tot înveşnicită…
Şi totuşi a apus şi tinereţea…
Păşeam în fine pragul căsniciei;
Eram „în doi” cu toată frumuseţea
Şi bucuria sfântă-a veşniciei…
Iar pentru-a nu ajunge prea pustie,
În casă ne-a fost dată, bunăoară
O sfântă şi enormă avuţie:
Copiii – inestimabilă comoară.
Când îi văzurăm „şoimi” pe toţi de-a rândul
În uniforma lor portocalie
Apoi în şorţuri bleo şi aranjându-i
Fundiţe late, roşii sub bărbie,
Îi admiram privind cu bucurie
Cum se-ntreceau crescând în înălţime…
Mi se păru de-a dreptul veşnicie,
Dar iată, o etapă nouă vine:
Perioadele: prin şcoala lor primară
Liceu ori facultate… fericite
S-au scurs şi nici n-am observat cum zboară
Părându-mi-se iar înveşnicite…
*
* *
De-odată, numărând pe îndelete
Ai anilor vieţii noastre, zile,
Am constatat, privind înspre perete:
„Din calendare-s rupte multe file”
Şi-o altă constatare mai duioasă
Cu sentimentul de melancolie:
„Am revenit la „doi” in casa noastră”
Şi mi se pare chiar o veşnicie.
Doar „mi se pare”, căci realitatea
O vom vedea, nefiind o părere,
Când vom trăi cu toţi e t e r n i t a t e a
„Pe-un nou Pământ şi-un cer cu alte stele”
15 august 2010
Cu dorinţa de a rămâne şi mai departe statornic în aceleaşi convingeri formate de Duhul Sfânt de-a lungul vieţii mele, mă silesc „să păzesc porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică!” (1 Timotei 6:4-16)
ÎMPREUNĂ CU SCUMPA MEA SOŢIE MARICICA
ÎN TIMPUL ÎNREGISTRĂRILOR AUDIO EFECTUATE LA INVITAȚIA OPERATORULUI SUNET-LUMINI AL BISERICII CREȘTINE DUPĂ EVANGHELIE ANTIOHIA DIN BUCUREȘTI
(click și încă un click pe fiecare fotografie pentru rezoluție maximă DACĂ aveți conexiune Internet de mare viteză și calculator / laptop performant)
A UNOR POEZII RECITATE DIN VOLUMUL SĂU „DIN TAINELE IUBIRII”
Scump frate Petrică,
Domnul să vă întărească mai departe în tot ceea ce faceţi şi să vă dea pricepere în a „alerga ” mai departe pentru El! Domnul să vă întărească şi în sănătatea fizică de care aveţi nevoie şi apoi să vă dea satisfacţia slujirii pentru El!
Cu recunoştinţă, CH
Preaiubite… Bucovinean
Apreciez sensibilitatea încurajărilor şi urărilor transmise în urma vizitării saitului meu. Îţi doresc protecţie divină, ţie şi familiei tale, iar pentru lucrarea ce ţi-a fost încredinţată, succese binecuvântate!
Cu drag… Petrică.
Frate Petrică, tot timpul m-a provocat puterea oamenilor care poartă poverile altora. Mă bucur să descopăr în unii dintre fraţii noştri de lucrare, niște oameni care îmi sunt model de dăruire, înţelepciune şi simplitate sfântă. Domnul să fie cu D-voastră în tot ceea ce faceţi!
„…Mai ales în simplitate”… iar dacă la aceasta Domnul adaugă şi înţelepciune, sunt gata în continuare să mă dăruiesc Lui… se merită…
Petrică
Mă bucur, frate Petrică, pentru acest minunat site, este un site minunat.
Aş dori să vă propun în Numele Domnului o colaborare pe plan duhovnicesc, dacă Domnul va voi şi cu acordul dvs. Lucrez la o carte intitulată „Taina aceasta este mare…”, iar subiectul tratat este căsătoria creştină în lumina relaţiei dintre Hristos şi Biserică. Dacă doriţi să luăm legătura în vederea unei discuţii, aştept un răspuns pe adresa karol_art@yahoo.com
Dacă nu vă aduceţi aminte de mine, sunt de la Adunarea de pe strada Gheţii, împreună cu fratele Corneliu.
Domnul să vă binecuvânteze atât pe dvs cât şi familia!
Cu dragoste frăţească,
Karol
Dragă Karol, aş colabora cu multă plăcere dar îmi este imposibil datorită aglomeraţiei excesive în multe direcţii ale vieţii. Mulţumesc totuşi pentru încrederea ce mi-o acorzi.
Cu drag, Petrică.
Stimate frate Petrică,
Timpul trece grăbit, lăsând în urmă amintiri pecetluite în multe cazuri cu lacrimi şi rugăciuni, care dau dovadă de curaj, bărbăţie şi dependenţă de Domnul. Aproape de fiecare dată când deschid blogul Dumneavoastră, vă recitesc biografia şi sunt copleșit de tot ceea ce Domnul a lucrat în viața familiei D/voastră. Sunt încurajat și încredinţat că EL ne va aduce izbândă şi nouă, celor care suntem mai tineri și fără experiență în căsnicie. Mulțumesc și e un har imens ce mă copleșește privind la umbra pașilor trecuţi,
Cu dragoste și respect, același CH.
Sunt deosebit de încurajat la rândul meu de sinceritatea comentariului postat in 24 februarie. Se pare că ai prins detalii subtile prin intuiţia duhului tău luminat de Duhul Sfânt. Permite-mi o binecuvântare versificată ce tocmai am dedicat-o lui Emanuel, fiul nostru, la cei treizecişitrei de ani atinşi chiar în ziua comentariului tău: „ECCE HOMO” pe care o găseşti la „poezii Petrică Pleşa”. Primeşte această dedicaţie din toată inima! Dacă te motivează, poţi lăsa şi aici un comentariu (mulţumesc).
Cu stima corespunzătoare… al tău… Petrică.
https://www.petricaplesa.ro/ecce-homo-poezie-dedicata-scumpului-meu-fiu-emanuel/
Bună seara, frate Petrică, înţeleg că nu aveţi timpul necesar pentru o colaborare, dar mă gândesc totuşi să vă trimit periodic, doar pentru studiul dvs facultativ, din manuscrisul cărţii. Dacă doriţi, aş vrea să-mi comunicaţi o adresă de mail sau ce opţiune aţi dori.
Cu stimă, Karol.
Dragă frate Petrică,
Mă bucur că ţi-am auzit glasul la telefon, de fapt, mă bucur pentru reîntâlnirea noastră după atât amar de ani. Bunul Dumnezeu să-ţi ajute să scoţi cel de al doilea volum de poezii spre luminarea sufletelor! Amin.
Mulţumesc pentru dorinţa, concretizată de tine şi sub altă formă peste care nu pot trece cu vederea. Aşadar fac tot ce-mi stă în putinţă pentru acest deziderat. Cu salutări frăţeşti, Petrică.
Frate Petrică, cu mulţi ani în urmă în Biserica din Bacău, aţi stat de vorbă cu tinerii Bisericii şi aţi explicat, printre altele şi controversa de pe drumul Damascului (de ce relatarea din cap. 9 diferă de cele din 22 şi 26). Din păcate nu-mi amintesc explicaţia iar acum, după aproape 20 de ani, am mare nevoie de acea explicaţie. Vă rog să-mi daţi o mână de ajutor!
Dragă frate Abel Clopoţel, permite-mi un răgaz de câteva zile şi sper să ai un răspuns. Mi-ar place ca acest răspuns să fie mai amplu, sub forma unei cugetări de interes general, cu un mesaj corespunzător… Aşadar, mai urmăreşte-mi blogul şi eventual lasă şi un comentariu la acel material…
Cu stimă, Petrică.
Vă mulţumesc! Aştept cu mare nerăbdare articolul. Dumnezeu să vă călăuzească!
Dragul meu Abel,
Cele câteva zile promise pentru răspunsul solicitat s-au transformat în câteva luni, fapt pentru care îmi cer scuze. Răspunsul meu îl ai în materialul intitulat: „Revelaţii interesante.”
Mulţumesc pentru înţelegere. Multe binecuvântări pentru noul an şi nu numai.
Cu respect, …Petrică.
REVELAŢII INTERESANTE
REVELAŢIA DIN CASA DOMNULUI
Isaia 6.V.1-11
1. In anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, si poalele mantiei Lui umpleau Templul.
2. Serafimii stăteau deasupra Lui, si fiecare avea sase aripi: cu doua îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.
3. Strigau unul la altul si ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
4. Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, si Casa s-a umplut de fum.
5. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”
6. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins in mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.
7. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtata si păcatul tău este ispăşit!”
8. Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”
Ce revelaţie glorioasă, ce privelişte emoţionantă, ce recunoaştere a vinovăţiei, ce purificare dureroasă… Mă aşteptam să fie urmate de ceva superb, încântător… Şi totuşi mesajul şi misiunea primite de Isaia ne şochează:
9. „Du-te si spune poporului acestuia: „Într-una veţi auzi, si nu veţi înţelege; într-una veţi vedea, si nu veţi pricepe!” 10. Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca sa nu vadă cu ochii, sa n-audă cu urechile, sa nu înţeleagă cu inima, sa nu se întoarcă la Mine, si sa nu fie tămăduit.”
11. Si eu am întrebat: „Pană când, Doamne?…”
Răspunsul nu este concretizat în termeni cronologici… După şapte secole, blestemul lui Isaia persistă, fiind sesizat de Însuşi Domnul Isus, toţi evangheliştii citându-l; vezi: „Matei 13.v.13-15; Marcu 4.v.12 ; Luca 8.v.10; Ioan 12.v.40- 41.
Într-o împrejurare, Domnul Isus vorbind (în limba lor), chiar ucenici de-ai Săi, neînţelegându-L, rostesc:
„Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” (Ioan 6.v.60)
În virtutea aceluiaşi „ blestem,” pe când Dumnezeu Tatăl vorbise poporului prezent: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi”, unii auziseră doar un tunet iar alţii ziseseră că un înger ar fi vorbit, în vreme ce Domnul Isus specifica: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta ci pentru voi” (Ioan 12.v.28-30)… Ce trist: cei cărora li se adresase glasul, nu-i recepţionaseră mesajul, confundându-l cu total altceva… şi asemenea exemple se mai pot da…
REVELAŢIA DE PE DRUMUL ÎNSPRE DAMASC
Faptele Apostolilor 9.v.1-8
1. Dar Saul sufla încă ameninţarea si uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot
2. si i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât si femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3. Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer in jurul lui.
4. El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
5. „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
6. Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei sa fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie sa faci.”
7. Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau in adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
8. Saul s-a sculat de la pământ; si, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus in Damasc.
Faptele Apostolilor 22.v.6-9
6. Când eram pe drum si mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumina din cer.
7. Am căzut la pământ si am auzit un glas care-mi zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
8. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Si El mi-a zis: „Eu sunt Isus din Nazaret pe care-L prigoneşti.”
9. Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina si s-au înfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.
Faptele Apostolilor 26.v.12-18.
12. In acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere si învoire de la preoţii cei mai de seamă.
13. Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14. Am căzut cu toţii la pământ; şi eu am auzit un glas care-mi zicea in limba evreiască: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi in vârful unui ţepuş.”
15. „Cine eşti, Doamne?”, am răspuns eu. Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care – L prigoneşti.
16. Dar scoală – te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.
17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la care te trimit,
18. ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa in Mine, iertare de păcate si moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.”
Citind cu atenţie cele trei pasaje din cartea al cărei autor este Luca, s-ar putea ridica întrebarea:
„Auziseră tovarăşii de drum ai lui Saul, glasul ce vorbise din cer, câtă vreme in capitolul 9.v.7. se relatează că , iar în capitolul 22.v.9. ?”
Încerc o explicaţie la această aparentă nedumerire (să nu-i spun contradicţie)
Cu siguranţă grupul era format din evrei aflaţi încă sub „blestemul” lui Isaia care includea: „…veţi auzi şi nu veţi înţelege… veţi vedea şi nu veţi pricepe” ! Aşadar „auzirea glasului” însemnase ceva sonor dar neînţeles de către însoţitori, fiind înţeles doar de cel căruia i se adresase în mod expres; de asemenea, lumina pe care toţi o văzuseră şi care-i înspăimântase, motivându-le căderea la pământ, orbise ochii doar ai lui Saul, pătrunzând şi descoperindu-i realitatea sumbră a conştiinţei vizavi de perfecţiunea „Interlocutorului” său. Aceasta i-a provocat pocăinţa, primind iertare pentru grozăvia păcatului, cugetul fiindu-i curăţit prin sângele ispăşitor al Mielului lui Dumnezeu, respectiv: „Isus din Nazaret pe care–L prigonea.”
Aşadar, una este să auzi ceva şi alta este ca ceea ce auzi să şi înţelegi!
Comparând cele două revelaţii: „Revelaţia din Casa Domnului” primită de Isaia şi „Revelaţia de pe drumul înspre Damasc” primită de Saul (viitorul Pavel), remarcăm câteva aspecte comune:
– gloria divină;
– atitudinea smerită a celor doi
– conţinutul mesajului care, însă, diferă prin contrastul lor evident;
aşadar, Isaia: „Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine şi să nu fie tămăduit” (Isaia 6 v. 10 )
…iar Saul: „Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul neamurilor la care te trimet, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi.” ( Faptele Apostolilor 26 v. 17-18 )
Cum a orbit Isaia ochii poporului şi cum a astupat urechile acestuia pentru cele spirituale, nu-mi pot explica; observ însă cum tot mai mulţi creştini provoacă acest fenomen spiritual mulţimilor ce îi înconjoară, fără revelaţie ori mesaj divin, ba chiar invers.
Prin exemplul personal, Apostolul Pavel îşi îndeplinise excepţional misiunea primită în revelaţia de mai sus. Astfel, el scrie: ”Călcaţi pe urmele mele… (1 Corinteni 11:1) sau: „…pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Sa răbdare, ca o pildă celor ce ar crede in El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.” (1 Tim.1:16)
În ce ne priveşte, noi ar trebui să începem cu smerenie şi pocăinţă, continuând cu auzirea glasului Duhului Sfânt; aceasta va duce la transformarea noastră în chipul slavei Sale (2 Corinteni 3:18), contribuind astfel la „deschiderea ochilor” şi „desfundarea urechilor” altora spre mântuire, altmintrelea vom contribui la actualizarea „blestemului” lui Isaia, atrăgându-ne, bineînţeles, pedeapsa…
Fie ca rândurile mele să-şi atingă scopul scontat! Amin.
Într-adevăr, veşnice ni se par toate perioadele vieţii noastre pe pământ, dar după ce am trecut prin ele, ni se par clipe şi viaţa noastră pe pământ efemeră. Dar avem un Punct fix în univers în care ne-am ancorat viaţa şi acest Punct este Însuşi Domnul nostru Isus care ne-a dăruit VIAŢA şi veşnicia!
Frate Petrică, sunt puţini creştini care îşi folosesc din plin darurile date spre folosul altora şi tu eşti printre ei.
Domnul să-ţi binecuvânteze în continuare darul şi să-l înmulţească! Domnul s-o binecuvânteze pe Maricica, soţia care ţi-a fost mereu alături!
@ Marieta
Mulţumesc pentru comentariul tău încurajator. Îmi sugerezi discret ceea ce şi Edi Berszan mi-a sugerat pentru poezia aceasta şi anume, încă o strofă, încât finalul să exprime explicit speranţa eternă. Este o realitate permanentă a vieţii mele ceea ce l-a îndemnat apostolul Pavel pe tânărul său ucenic, respectiv să înflăcăreze darul primit, convins fiind că şi el, Pavel, a perseverat în această înflăcărare, până în ultima clipă a vieţii.
Să ne ajute Dumnezeu la aceasta pe toţi! Amin!
Poezii frumoase, cuvinte izvorâte din suflet.
Domnul să vă binecuvânteze! AMIN!
Stimată Rodica Sofronici,
Mulţumesc pentru cuvintele încurajatoare, cuvinte care mă motivează suplimentar să lucrez la al doilea volum de poezie creştină. Dacă ai dorința, poţi intra în posesia primului volum de poezii intitulat „Din Tainele Iubirii”, lansat în noiembrie 2008.
Cu respect,
Petrică Pleșa
Şi noi „am revenit la „doi” în casa noastră”. Deci, şi toate celelalte sunt adevăruri prin care am trecut şi noi în familie. Slăvit să fie DOMNUL că a îngăduit să ajungem şi această etapă a vieţii noastre pe acest pământ!
Chiar dacă nu ne cunoaştem, avem un minimum de informaţii unii despre alţii. Ne-am bucura de câteva detalii despre voi, ceea ce sperăm să ne fie benefice reciproc. Poeziei de la finalul „Autobiografiei” îi mai adaug încă o strofă, deci vă rog să o recitiţi. Domnul să ne binecuvânteze pe toţi şi în noul an, gata să înceapă. De asemenea, vă invit să citiţi şi ultima poezie pe care o voi posta, sper, chiar azi.
Cu respect, Petrică.
A fost greşeala mea că nu mi-am scris numele de la bun început.
Sunt Lenuţa Marcu din Constanţa. Probabil că Maricica nu a văzut acest comentariu, că ea îşi dădea seama de la cine este. Ea mi-a dat blogul tău mai de demult printr-un e-mail şi, în sfârşit, am reuşit să intru pe el. Unde pot găsi ultima poezie?!?
Lenuța, unele dintre poeziile mele pot fi găsite aici:
https://www.petricaplesa.ro/poezii-audio-petrica-plesa/