MIREASA MIRELUI MIRESEI
„Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu”
(Cântarea Cântărilor 6:3)

În amintirea zilei de 2 ianuarie 1976, ziua în care o văzusem pentru întâia oară pe cea care avea să-mi fie mireasă în urma rugăciunilor stăruitoare.

Din nou te admir, iubito, mireasa nunții noastre
Și te iubesc fierbinte, mai mult ca-n prima zi
Ne-nmiresmeau buchete de flori din albe glastre,
Iar azi ne-nmiresmează… nepoți și scumpi copii.

* * *

Stătea Avram de vorbă cu Cel Atotputernic (Geneza 15:1-5)
Ce i se prezentase drept „Scutul protector”,
„Răsplata-i foarte mare” chiar de nu fost-a vrednic,
Vorbindu-i înc-odată de-al său moștenitor:

„Ridică-ți înspre Ceruri priviri cercetătoare
Și bolta înstelată scruteaz-o-n lung și-n lat…
Dă-Mi numărul de stele dacă vei fi în stare
Și îți voi da răspunsuri la tot ce-ai întrebat!”

* * *

Vorbeam și eu odată cu Cel Atotputernic:
„Mireasă-aș vrea din spațiul mai sus de cel astral”
El îmi recomandase deși nu fost-am vrednic:
„Privește înspre Ceruri la modul ancestral!”

Și chiar atunci, în noapte, sub raze dulci de lună
Mi-am ridicat privirea cum Dumnezeu mi-a spus.
Miliardele de stele nu se grăbeau s-apună…
Iar una dintre ele (Alnitak Orionis) mă atrăgea nespus.

„Să fie vreo trei sute de mii de ani lumină…”
Vorbiră astronomii când tocmai s-au decis
Și multe informații nu conteneau să vină,
Dar eu, buimac, în visu-mi pluteam spre paradis.

Ținteam deci într-acolo, în contemplare-adâncă
La coloritul stelei ce tocmai m-a frapat…
Fracțiuni de timp mă fură-n sclipiri ce saltă încă
Iar sufletu-mi rămâne de-a dreptul fascinat.

„Să fie oare-acolo al treilea Cer splendoare
Acolo unde Pavel scria c-a fost răpit?!?”
Dar… mă trezesc: „Nu este. Pavel tăcu-n stupoare (2 Corinteni 12:1-4)
Iar Dumnezeu e-acolo pe veci de neumbrit…” (Iacov 1:17)

Și-am revenit deodată în sfere naturale:
Ceea ce mă frapase, fusese doar o stea
Cu dulce pâlpâire, o stea tremurătoare-n
Nuanțe de lumină din chiar mireasa mea.

O stea ce face parte din Universul firii
Și Iov o cunoscuse-n discuție cu-al Său Domn:
„Cunoști tu Găinușa-n valențele iubirii
Ori să dezlegi, știi, frânghii ce sunt în Orion?” (Iov 38:31-33)

Când se născuse steaua? Nu-i dezlegat misterul!
Eu însă-o reperasem de patrușcinci de ani
Căci Domnu-mi îndreptase privirile spre Ceru-I,
S-o văd pe cea promisă în veșnicul Său plan:

Din pârga roadei Sale, un galben de departe
Strălumina, iar albul din inima-i de Sfânt,
Apoi luci vernilul ce-i licărea sub pleoape
Și roșul din obrazu-i frumos, gingaș, plăpând.

Iar steaua tremurândă în straie lucitoare
Îi prezenta podoaba veșmintelor de sfinți (Ps.29:1-2; 1 Petru 3:3-4)
Și i-am văzut portretul la ceasul de-nchinare:
Mireasa mea-i crescută în duh și… de părinți.

* * *

Așa te reperasem în seara minunată (2 ianuarie 1976)
Aveam privirea țintă spre cel de-al treilea Cer
De unde Pavel n-a zis niciun cuvânt, vreodată…
Eu însă zic: „mireasa-mi e-un dar, e-un giuvaer!

* * *

Din nou te-admir, iubito, mireasa nunții noastre
Și te iubesc fierbinte, mai mult ca-n prima zi!
Ne-nmiresmau buchete de flori din albe glastre
Iar azi ne-nmiresmează nepoți și scumpi copii.

Dar mai apoi, în gloria de dincolo de astre
Înmiresma-vom nunta când toți mireasă-om fi.
(Apocalipsa 19:7; 21:9b)

Poezie compusă cu ocazia împlinirii a 45 de ani de la momentul în care Dumnezeu mi-a descoperit mireasa (2 ianuarie 1976) pentru ziua nunții noastre (15 august 1976)

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

BUCHETE SELECTE

Ne-aducem iar aminte de ziua nunţii noastre
Străluminând iubirea mai mult ca-n prima zi
Ne-nmiresmau buchete de flori din albe glastre,
Iar azi ne-nmiresmează nepoţi şi scumpi copii.

Fusese-o sărbătoare cu haruri necuprinse:
Am stat de dimineaţă la masă cu Hristos
Dar şi cu-ntâi născuţii cu nume-n ceruri scrise:
Biserica cea vie ce este încă jos. (Evrei 12:23)

Mult har se revărsase prin fratele Ionescu:
Frumoasă părtăşie, un minunat Cuvânt,
Apoi prin Hanzi Schuster, apoi prin Măgerescu,
Prin imnuri înălţate-n al tinerilor cânt.

Dar haru-atins-a culmea la BINECUVÂNTARE:
„Ne-ai oferit-o, Doamne-n belşugul Tău divin,
O binecuvântare de dincolo de soare,
Sclipind în miezul zilei, pe cerul ei senin!” (Proverbe 4:18)

Am poposit în fine, în curte la Marioara,
În cort, cu bucurie cerească şi cântări,
Părinţi şi fraţi şi socrii şi cuscrii, până seara
Cu cei poftiţi la nuntă servind şi din „mâncări”.

De-atunci rămase vie, în dulce amintire
Această zi de august fierbinte, luminos,
În care începuse a noastră căsnicie
Cu temelie-adâncă, fixată în Hristos.( Luca 6:47-48)

***

Ne-aducem azi (15 august 2021) aminte de ziua nunţii noastre,
Străluminând iubirea mai mult ca-n prima zi.
Ne-nmiresmau buchete de flori din albe glastre,
Iar azi ne-nmiresmează nepoţi şi scumpi copii.

Buchetele acelea erau flori naturale
Şi fiecare floare cu-al ei subtil simbol.
Buchetele de astăzi ne umple de mirare
Căci toate au simboluri stârnindu-ne fiori.

Iubire fără margini, visări şi fantezie
Descrise prin cuvinte-n limbaj sărăcăcios
Pe când le dedicasem câte o poezie,
În fiecare „floare” văzându-L pe Hristos:

Maria: „CRIZANTEMA”, neprihănită floare
Eu, „TRANDAFIRUL veşted”, reînflorit prin har
Emanuel, un „CACTUS” la-zecea-aniversare
Diana: „MACUL ROŞU” şi „CRINUL IMPERIAL”

Adam e „GHIOCELUL” purtând simboluri multe,
Iar Nadia e floarea expusă-n galantar
Iasmin, al iasomiei simbol, sclipind pe frunte:
Ioas le oglindeşte-n al său mărgăritar.

La floarea ei de „NUFĂR”, Găbiţa ne îmbie
Cu Udo ce e „CRINUL”, prin Golgota albit
Ruth este-n oglindire o „FLOARE DE LĂMÂIE”
La David nu am floare, ci-un rege preaiubit.

Iar scumpa noastr-Andreea nu poate fi uitată
„NU MĂ UITA”, îmi spune, „de-i soare sau de-s nori!”
„N-am să te uit”, răspund eu, „nicicum şi niciodată
Şi-mi vei rămâne „pururi”, „regină printre flori”.

Mai este o regină: este „REGINA NOPŢII”
Distinsa Magdalena-n parfumul ei de har
Şi albul ei, prin beznă, ce-nvinge forţa morţii (1 Corinteni 15:55-56)
Lucind m â n t u i t o a r e-nspre sufletul hoinar…

***

„Azi Te rugăm, o, Doamne, pentru familia noastră
Când celebrăm fondarea umilului cămin:
Cu fiecare floare din alba noastră glastră,
Să-nmiresmăm şi NUNTA din cerul Tău sublim:
A Mirelui Mireasă, şi noi să fim… AMIN!!!”

La împlinirea a patruzeci şi cinci de ani de la căsătoria noastră:
15 august 1976 – 15 august 2021