Trecute sunt zile de-amar și de plâns,
Trecută-i și ziua de-odihnă,
De-asemeni și noaptea lipsită de vis
Și lungile ceasuri de groaznic abis…
Trecute-s prin clipe, nădejdi ce s-au stins,
Dar și-a fariseilor tihnă.

Căci Cel sigilat în sinistrul mormânt,
În peștera rece de piatră,
Învie prin clipe: nădejdi și avânt
Și soare în ceasuri de ploaie cu vânt,
În noapte învie-n lumină și cânt…
Învie în inima noastră…

aprilie 1992