„Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre… ”
(Efeseni 2:1)

Fusese-o iarnă lungă-ngrozitoare,
Cu geruri mari și-o lume glacială
Ținută-n moarte epoci milenare
Și înșelată prin… religie goală.
*
Trecute-s zile, nopți chinuitoare
Și suferințe-n tainice suspine,
Și ceasul morții cutremurătoare…
Golită-i cupa-amărăciunii pline.

Se strigă: „Am scăpat de-nșelătorul!”
Ierusalimul intră în odihnă.
Sosit e Paștele… tulburătorul…
Mari preoți, farisei adorm în tihnă.
*
Deodată se cutremură pământul;
Lumini brăzdează-n străluciri de fulger…
Femei venite spre-a vedea mormântul
Primesc misiune sfântă de la înger…

Străjeri speriați dau buzna în cetate
La preoții cei mari, cu mare vază,
Spre-a-i înștiința de cele întâmplate:
Cum mortul ce-L păziră, înviase.

De-atunci străjerii, mesageri minciunii,
Vestesc pe bani murdari, nelegiuirea,
În schimb, extaziat, strigând: „Rabuni!”
Femei grăbite-și săvârșesc misiunea.

E ziua cea dintâi din săptămână
Și prima zi din „Anul de-ndurare”,
Este „a treia zi după Scriptură”
Ce-mparte-n două veșnicia mare;

Căci faptul glorios al Învierii
Înfrânse moartea-n lumea glacială
Și-n locul iernii triste, de milenii,
E-o veșnică și sfântă primăvară.

Petrică Pleșa – Martie 2007