„…ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind v e n i r e a…” (2 Petru 3:11-12)

Din doi în doi parcă s-ar număra,
Din patru-n patru sau din şase-n şase
Ai vieţii noastre ani ce-or mai urma,
Gândind subtil: „De-ar mai întârzia
Plecarea spre cereştile lăcaşe!…”

…Încă un an rămâne la trecut
Înregistrat în file de istorie…
…Un sunet scurt ce-abia l-am perceput,
Scânteie ce deja a dispărut…
…Un an întipărit şi în memorie

Marcându-ne mai mult sau mai puţin
Prin izul lui amar din conştiinţă
– De cugetul ne este încă fin
Spre-a ne produce lacrimi şi suspin…
De nu e mort… cu prea bună ştiinţă. –

Suntem datori şi nu ne-am achitat
Nici bani, nici promisiuni şi nici… iertare;
„Doar ne-am făcut că plouă” şi-am uitat,
Şi l-am lăsat pe celălalt „plouat”
Convinşi că timpu-nseamnă r e z o l v a r e…

Aşa s-au transferat din an în an
Situaţii devenind în timp bolnave
Şi totuşi continuam… şi prosperam…
Şi cugetele ni le linişteam
Dar cu urmări din ce în ce mai grave.
* * *

Regret că n-am putut fi optimist
În prezentarea cugetării mele,
Spre-a nu rămâne nici un suflet trist,
Spre-a nu mai fi nici eu un pesimist
In sărbători uitând de „cele rele,”

Dar de-i adevărat al meu suspin,
E înţelept să chem la pocăinţă
Şi cugetul ne-ar deveni mai fin
Mustrându-ne însă … tot mai puţin,
Iar în final… curaţi în conştiinţă.

Încât nu va mai trece-n noul an
– Care-i aproape gata să sosească –
Din vechiul an, „natura lui Adam”,
În schimb ne va miji… Noul Canaan
Simţindu-i atmosfera sa cerească.

De-atunci, din doi în doi vom număra,
Din patru-n patru sau din şase-n şase
Ai vieţii noastre ani ce-or mai urma,
Nerăbdători, grăbind venirea Sa
Spre-a dobândi cereştile-I lăcaşe.

Petrică Pleşa
Noiembrie 2011